Decizia unui tribunal din Bruxelles, care obligă România să plătească aproximativ 600 de milioane de euro pentru vaccinuri anti-COVID de la Pfizer necomandate în final, a declanșat un nou conflict politic între foștii miniștri ai Sănătății, Alexandru Rafila și Vlad Voiculescu.
Fiecare dintre cei doi oferă o versiune complet diferită asupra situației – una despre responsabilitate și evitarea risipei, cealaltă despre indecizie costisitoare.
Rafila: „Am evitat o risipă uriașă”
Alexandru Rafila susține că refuzul de a mai cumpăra 29 de milioane de doze a fost o decizie necesară. De altfel, România se confrunta deja cu stocuri masive de vaccinuri expirate și cu o scădere evidentă a interesului pentru vaccinare.
Rafila mai spune că ar fi fost „profund greșit” să fie blocați bani publici în doze inutile, care ar fi ajuns, inevitabil, la distrugere. În schimb, autoritățile au încercat să limiteze pierderile: au vândut peste 7,5 milioane de doze către alte state și au făcut donații acolo unde era nevoie.
„Responsabilitate în interesul României și al sănătății publice
Decizia de a nu mai cumpăra 29 de milioane de doze de vaccin COVID-19, pe care România nu le putea utiliza, a fost una corectă. Ar fi fost profund greșit să blocăm bugetul sănătății în stocuri inutile, care ulterior ar fi fost distruse, doar pentru a acoperi erori din trecut.
Situația găsită la Ministerul Sănătății, la preluarea mandatului de ministru, în noiembrie 2021, era clară: depozite pline cu milioane de doze care au expirat, un angajament suplimentar de achiziție pentru 39 de milioane de doze semnat în mai 2021 și, în același timp, un interes în scădere al populației pentru vaccinare.
Evoluția variantelor virale și reticența unei părți a societății au redus semnificativ cererea reală”, a scris Alexandru Rafila pe pagina sa de
Facebook.
Mai mult, Rafila mai adaugă că au existat negocieri repetate cu compania și cu Comisia Europeană, inclusiv cu sprijinul comisarului pentru sănătate Stella Kyriakides, însă fără un rezultat favorabil.
În opinia sa, acceptarea contractului ar fi generat costuri și mai mari – inclusiv pentru depozitare și distrugere – fără beneficii reale pentru pacienți.
„Am acționat constant pentru a limita efectele acestei situații. Am reușit să vindem către alte state, precum Germania și Ungaria, peste 7,5 milioane de doze și am realizat donații către țări care aveau nevoie. Cu toate acestea, am fost nevoiți să distrugem milioane de doze expirate, suportând costuri suplimentare.
Au existat numeroase runde de negocieri cu compania Pfizer și cu reprezentanții Comisiei Europene, în încercarea de a găsi o soluție echilibrată pentru restul de 29 de milioane de doze contractate în 2021 și nealocate. Am participat direct la aceste discuții și l-am informat constant pe prim-ministrul de la acea vreme, Nicolae Ciucă.
De asemenea, am solicitat sprijinul comisarului european pentru sănătate, Stella Kyriakides, în contextul în care și alte state, precum Polonia și Ungaria, se confruntau cu probleme similare. Din păcate, nu s-a ajuns la un rezultat favorabil pentru România.
În aceste condiții, compania Pfizer a inițiat acțiuni juridice, după ce România nu a mai comandat dozele prevăzute pentru anii 2022 și 2023. Într-o situație comparabilă, compania Moderna a renunțat la pretenții.
Dacă am fi acceptat achiziția acestor doze, România nu ar fi avut capacitatea de stocare, iar costurile suplimentare pentru distrugerea vaccinurilor ar fi crescut semnificativ nota de plată, afectând inclusiv încrederea publică în utilitatea vaccinării.
Nu puteam semna, în tăcere, plăți uriașe fără beneficii reale pentru pacienții români. Pentru un ministru al Sănătății, obiectivul este clar: banii românilor trebuie să se regăsească în spitale, în servicii medicale și în infrastructură, nu în facturi fără utilitate.
În paralel cu această decizie dificilă, am demarat investiții concrete în sistemul sanitar: construcția și modernizarea de spitale și secții, finanțări prin PNRR și Banca Mondială, dezvoltarea rețelei de centre pentru mari arși, modernizarea ATI și oncologie, extinderea ambulatoriilor și a centrelor comunitare.
Am susținut reabilitarea spitalelor județene și municipale, dotarea cu aparatură performantă și dezvoltarea programelor de screening, pentru depistarea precoce a bolilor grave. În același timp, am extins accesul la tratamente pentru pacienții cu boli cronice și oncologice.
A apăra interesul României în fața unui contract disproporționat nu este un gest populist, ci unul de responsabilitate. În locul risipei, am ales investiții care rămân: spitale, echipamente, servicii mai bune pentru pacienți.
Esența mandatului unui ministru al Sănătății este să apere pacienții și contribuabilii, chiar și atunci când deciziile nu sunt comode politic”, a mai explicat fostul ministru Alexandru Rafila pe pagina sa de
socializare.
Voiculescu: „Nu decizia a costat, ci lipsa ei”
De cealaltă parte, fostul ministru Vlad Voiculescu susține că România nu a pierdut bani pentru că a refuzat contractul, ci pentru că nu a luat nicio decizie clară.
El acuză că autoritățile nu au răspuns la o ofertă esențială negociată la nivel european – așa-numitul „Amendament 5”, acceptat de 24 de state membre. România, spune el, nu a transmis nici accept, nici refuz, iar termenul a expirat.
Voiculescu numește situația „probabil cel mai scump «seen» din istoria României”, sugerând că pasivitatea a costat sute de milioane de euro.
Potrivit acestuia, oferta ar fi permis:
- reducerea numărului de doze contractate
- eșalonarea livrărilor pe mai mulți ani
- economii totale de peste 260 de milioane de euro
În plus, susține că dobânzile generate de situația actuală ar putea ajunge la sume uriașe zilnic.
Un conflict cu miză uriașă
În centrul disputei se află aceeași întrebare: a fost România protejată de o cheltuială inutilă sau a pierdut bani din cauza lipsei de reacție?
Cert este că decizia instanței din Bruxelles pune presiune pe bugetul public și readuce în prim-plan modul în care au fost gestionate contractele din pandemie.
Iar până când responsabilitatea va fi clar stabilită, un lucru rămâne sigur: nota de plată ajunge, în final, la contribuabili.
