Cel mai vechi ierbar din Europa de Sud-Est poate fi admirat, în premieră, la Galeriile ”Dumitru I. Grumăzescu”

Cel mai vechi ierbar din Europa de Sud-Est, vechi de 290 de ani, va fi expus, în premieră, pe 13 august, la Galeriile “Dumitru I. Grumăzescu” din Muzeul Municipal “Regina Maria” din Iaşi, a anunţat Muzeul de Istorie Naturală din cadrul Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu, cel care duce în Moldova acest exponat valoros, împreună cu altele care alcătuiesc expoziţia “Spectacolul Naturii”, informează un comunicat de presă, preluat de Agerpres.

“Alături de piese din colecţia de minerale, scoici sau fluturi, în expoziţie va putea fi admirat şi primul ierbar de pe teritoriul ţării noastre. Colecţia botanică a Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu are o deosebită valoare, nu numai istorică (aici există cele mai vechi ierbare din România, din prima jumătate a secolului al XVIII-lea), ci şi ştiinţifico-documentară prin valoroasele piese pe care le include. Ierbarul Baussner a fost întocmit în anul 1734 de către Georg Friedrich Baussner, student la Koniglichen Padagogium din Halle (Germania). Conform datelor istorice cu privire la studenţi, păstrate în arhiva instituţiei de învăţământ în anul 1733, figura studentul “Joannes Georgius von Baussner, din Viena (Austria). Johann Georg Friedrich Baussner s-a născut în jurul anului 1719 la Viena. Tatăl său, Simon Baussner Edler von Baussnern (1677-1742), era fiul superintendentului Bisericii Evanghelice din Transilvania şi preot în Biertan (judeţul Sibiu), iar mama sa Anna Maria, era sibiancă la origine, fiind fiica lui Bartolomeu Fabritius. Familia Baussner a locuit la Viena între anii 1711 şi 1733, ca apoi să revină în Hermannstadt (Sibiu)”, se prezintă în comunicatul de presă.

Organizatorii expoziţiei de la Iaşi spun că acest ierbar cuprinde exclusiv  place acre au fost cultivate în gridini și parcuri ce au fost cusele cel mai probabil majorotatea în Germania. În literatura botanică, acest ierbar a fost menţionat pentru prima dată de botanistul F. Schur, care l-a găsit în anul 1853 în moştenirea botanistului sibian Josef Lerchenfeld. Pentru că vorbim aproape exclusiv de plante cultivate, al căror loc de recoltare nu a fost menţionat de autor, acest herbar are o valoare culturală şi istorico-documentară extraordinară.