
Când orașul doarme, statul veghează…. ÎN TEORIE! Și, dacă se poate, apasă pe butonul roșu. La 4:20 dimineața, bucureștenii au fost treziți brusc de un mesaj RO-ALERT pentru cod roșu de ninsori. Nu de cutremur. Nu de incendiu major. Nu de vreun pericol iminent care să dărâme blocurile. Ci de faptul că… ninge.
Șeful DSU, Raed Arafat, a reacționat ulterior, după ce internetul a explodat. Explicația? Se lucrează la „un semnal sonor mai puțin intruziv”. Așadar, nu decizia de a trezi un oraș întreg în toiul nopții e problema, ci… sunetul.
Logica e impecabilă: dacă tot sari din pat crezând că vine apocalipsa, măcar să o faci pe o melodie mai liniștitoare.
Potrivit explicațiilor oficiale, mesajele RO-ALERT se trimit automat când există cod roșu, în baza unei proceduri, fără aprobări suplimentare. Adică sistemul funcționează perfect. Apasă cineva pe un buton, iar milioane de telefoane țipă simultan. Fără filtru. Fără discernământ. Fără un minim bun-simț contextual.
Argumentul suprem? La ora 4:00 „o parte dintre locuitori plecau sau se pregăteau să plece la muncă”. Restul, probabil, aveau obligația morală să fie vigilenți preventiv. Pentru că, nu-i așa, dacă ninge la 4:00, fulgii sunt mai periculoși decât la 7:30.
„RO-ALERT se transmite atunci când este emis cod roșu de intemperii, în baza unei proceduri aprobate. Ora la care a fost transmis mesajul era una limită, în care o parte dintre locuitori plecau sau se pregăteau să plece la muncă.
Este dificil să spui că nu vrei să deranjezi, fără a ține cont de persoanele care nu se află în locuințe, care circulă pe străzi sau urmează să plece la serviciu. Mesajele RO-ALERT se transmit pe baza informărilor primite de la ANM și sunt emise la nivelul dispeceratului, fără a fi necesare aprobări suplimentare”, a explicat Raed Arafat pe pagina sa de Facebook.
Sigur, nimeni nu contestă utilitatea sistemului RO-ALERT în situații reale de urgență: inundații devastatoare, incendii majore, pericole iminente. Problema nu este existența alertei. Problema este banalizarea ei. Când transformi un instrument vital într-un clopoțel isteric pentru orice fenomen meteo sever, riști ca, la următoarea urgență reală, oamenii să închidă telefonul și să se culce la loc.
Iar ideea că „nu există posibilitatea de a separa persoanele aflate în siguranță de cele expuse” sună mai degrabă ca o capitulare tehnologică. În 2026 putem comanda mâncare prin satelit și vorbi cu inteligențe artificiale, dar nu putem seta un sistem de alertare cu un minim grad de diferențiere sau cu o fereastră orară decentă?
Nu soneria trebuie schimbată. Nu volumul. Nu tonalitatea, domnule ARAFAT!
Trebuie schimbată mentalitatea celor care cred că panica generalizată e echivalentă cu prevenția eficientă. Și poate verificat și IQ-ul cu niște tesste făcute pe bune.
Pentru că între a informa și a speria gratuit există o diferență. Iar dacă, la fiecare ninsoare serioasă, Bucureștiul va fi trezit ca de bombardament, atunci problema nu e în telefonul cetățenilor.
E în biroul în care se decide că orice fulg merită sirenă….