Grânarul Europei, dar cu frigiderul gol. România îi hrănește pe alții, dar tot românii plătesc consumația

România continuă să fie unul dintre ultimele bastioane agricole solide din Uniunea Europeană. Cu o contribuție de aproximativ 2,5% a agriculturii la PIB — dublu față de media europeană de 1,2% — ne aflăm pe locurile fruntașe în clasamentul continental, fiind depășiți doar de Grecia.

Pare o performanță, dar, în realitate, este un semnal de alarmă.

În ultimii 15 ani, între 2009 și 2024, România a înregistrat cea mai abruptă scădere a ponderii agriculturii în PIB din întreaga Uniune, cu un minus de 2,2 puncte procentuale.

Nu pentru că am fi renunțat la pământ sau că nu mai producem, ci pentru că alte sectoare au evoluat mai rapid, iar noi am rămas blocați într-un model economic primar: exportăm materie brută și importăm produse finite, relatează TVR Info care citează o analiză Eurostat.

Suntem campioni la cereale, dar dependenți de alții când vine vorba de mâncarea procesată. Trimitem porumb ieftin peste graniță și aducem înapoi carne procesată la preț triplu. Vindem grâu și cumpărăm biscuiți. Exportăm animale vii și importăm produse din carne ambalate frumos, cu etichetă occidentală.

De ce suntem vulnerabili

Această structură economică ne face vulnerabili. Când agricultura cântărește atât de mult în PIB, orice capriciu al vremii se transformă în șoc macroeconomic. În state precum Luxemburg sau Malta, unde agricultura reprezintă aproximativ 0,2% din economie, seceta este un subiect de prognoză. În România, devine criză națională: scade producția, cresc prețurile și se clatină bugetul.

Paradoxul este dureros pentru cetățeanul de rând. Deși avem teren fertil și producții consistente, rafturile sunt pline de alimente procesate din import. Lipsa unei industrii puternice de procesare ne ține captivi într-un cerc vicios: muncim mult pe câmp, dar valoarea adăugată se face în altă parte.

Datele publicate de Eurostat arată că, în timp ce țări precum Letonia sau Spania își consolidează poziția agricolă, România și Bulgaria pierd din avans. Fără investiții serioase în irigații, tehnologizare și unități de procesare locale, această tendință va continua.

Problema nu este că avem o agricultură puternică. Problema este că ne-am oprit la jumătatea drumului. Producem, dar nu transformăm. Recoltăm, dar nu industrializăm. Hrănim piețe externe, însă nu reușim să valorificăm integral bogăția pe care o avem sub picioare.

Locul doi în Europa la ponderea agriculturii în PIB nu este doar o medalie statistică. Este dovada unei economii care încă exportă ieftin și cumpără scump. România poate fi grânarul continentului, dar fără procesare și investiții strategice riscăm să rămânem doar furnizorul de materie primă al altora — cu farfuriile noastre din ce în ce mai costisitoare.