Pare umor negru, dar este doar realitatea: fostul președinte Ion Iliescu, în vârstă de 95 de ani, a fost trimis din nou în judecată în Dosarul Mineriadei

Dosarul Mineriadei reloaded… Fostul președinte Ion Iliescu a fost trimis în judecată de Parchetul General în dosarul Mineriadei din iunie 1990, pentru săvârșirea de infracțiuni contra umanității. În același dosar, cu aceeași acuzație, a mai fost trimis în judecată și fostul premier Petre Roman. Lista continuă cu fostul vicepremier Gelu-Voican Voiculescu, fostul director al SRI Virgil Măgureanu, Adrian Sârbu (fost șef de cabinet al lui Petre Roman), Miron Cozma (fost lider al minerilor din Valea Jiului), general (r) Vasile Dobrinoiu (fost comandant al Școlii Militare Superioare de Ofițeri a Ministerului de Interne) și col.(r) Peter Petre (fost comandant al Unității Militare 0575 Măgurele,
aparținând Ministerului de Interne).

Fostul președinte Ion Iliescu are deja 95 de ani și a mai fost trimis în judecată în același Dosar al Mineriadei alături de ceilalți inculpați în anul 2017. La acea vreme, instanțele de judecată au dispus restituirea cazului la Parchetul Militar, pentru refacerea de la zero a anchetei.

Se poate bănui că se trage de timp, dar sunt doar speculații, firește…

Potrivit unui comunicat al Parchetului General, în luna iunie 1990, cei mai înalți factori decizionali în statul român la acel moment – Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu-Voican Voiculescu, ajutați de alte persoane apropiate puterii sau care o sprijineau, printre care Virgil Măgureanu – directorul SRI, Adrian Sârbu – consilierul prim-ministrului, au lansat o politică de represiune împotriva populației civile din Capitală, în urma căreia au fost ucise patru persoane, două persoane au fost violate, s-a vătămat integritatea fizică și/sau psihică a peste 1.300 de persoane și au fost persecutate prin lipsirea nelegală de libertate peste 1.200 de persoane.

Reamintim că, începând cu 22 aprilie 1990, în Piața Universității din Capitală a avut loc o manifestație ce s-a întins pe durata mai multor săptămâni, până la data de 13 iunie 1990.

Oamenii ieșiți în stradă manifestau pașnic împotriva noii celor care luaseră puterea în România, după Revoluția din 1989, manifestanții solicitând verbal, prin comunicate și prin alte forme de protest ruperea de regimul comunist abia înlocuit în decembrie 1989, promovarea unor persoane care nu aveau un trecut de activist de partid, înființarea unei televiziuni libere și alte astfel de solicitări de factură democratică.

În acest context, spun procurorii, Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu-Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu și alte persoane din conducerea statului sau a Frontului Salvării Naționale au lansat un atac împotriva manifestanților aflați fizic în Piața Universității, care reprezenta în fapt un pretext menit să mascheze acțiunea represivă împotriva persoanelor care au participat anterior la aceste manifestații, în special liderii de opinie, precum și împotriva oricărei persoane care manifesta o oarecare formă de opoziție sau care se încadra în categorii care, în opinia lor, puteau manifesta o potențială opoziție, în special studenți, intelectuali sau persoane care exprimau apropierea de valorile occidentale.

„Un rol important în crearea cadrului de punere în aplicare a atacului a constituit-o comunicarea publică, manipulativă, insidioasă cu privire la pericolul pe care îl reprezentau manifestanții pentru valorile democratice, de a căror implementare se ‘ocupa’ noua putere.

Având în vedere amploarea atacului, punerea în aplicare a acestuia a necesitat pentru planificatorii atacului și atragerea unui număr impresionant de persoane, care au acționat în cunoștință de acest atac, alături de un număr mare de persoane care au acționat fără să cunoască existența atacului, ca urmare a manipulării la care au fost supuse de persoanele care au orchestrat atacul.

În acest sens, pentru punerea în aplicare a atacului, conducerea statului, în special Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu-Voican Voiculescu, precum și conducerea SRI, respectiv Măgureanu Virgil, cu participarea lui Sârbu Adrian, consilier al prim-ministrului, au constituit un grup criminal de tip sistemic, eterogen, de natură politică, administrativă, militară și civilă, înlăuntrul căruia a fost implicat un număr mare de persoane, cu o contribuție de natură și conținut diferite la fapte produse la o scară impresionantă.

În tabloul infracțional, persoanele care au efectuat în mod fizic actele de natură criminală au ocupat o poziție inferioară în ierarhia grupului, însă conceperea și orchestrarea comiterii infracțiunilor a revenit conducerii politice a statului român de la acel moment, prin persoanele menționate”, se arată într-un comunicat al Parchetului General.

Potrivit procurilor, din probele administrate a rezultat conivența la nivelul planificării și orchestrării planului infracțional, Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu-Voican Voiculescu și Virgil Măgureanu jucând rolurile cheie, însă modalitatea prin care au ales să o pună în aplicare a fost prin intermediul altor persoane neparticipante la înțelegere.

Represaliile au început din 13 iunie 1990

Reamintim că represaliile au început din 13 iunie 1990, când inculpații, spun procurorii, au pus în practică acțiunea represivă împotriva manifestanților aflați în Piața Universității din București.

În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării.

Potrivit datelor procurorilor, acțiunea represivă a avut caracterul unui atac generalizat și sistematic, în cadrul căruia au fost comise următoarele fapte: moartea prin împușcare a 4 persoane; violul a două persoane; vătămarea integrității fizice sau psihice a unui număr total de 1.311 persoane; persecutarea prin privarea nelegală de privarea de dreptul fundamental la libertate și siguranță și restrângerea acestui drept, pe motive de ordin politic, a unui număr total de 1.211 persoane.

Punerea în aplicare a acțiunii represive s-a realizat în dimineața zilei de 13 iunie 1990, când peste două sute de persoane au fost ridicate și transportate în Unitatea Militară 0575 Măgurele a Ministerului de Interne, unde au fost reținute până în după-amiaza aceleiași zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară.

Concomitent, s-a pătruns în forță, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură și al Universității din București, fiind percheziționate mai multe birouri, iar persoanele aflate în incintă au fost evacuate prin acte de violență.

Conform hotărârii luate de către președintele Consiliului Provizoriu de Uniune Națională, prim-ministru, viceprim-ministrul, conducători ai instituțiilor de forță, precum și de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naționale, în Piața Universității au fost aduși muncitori de la Întreprinderea de Mașini Grele București, care s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele aflate în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piața Universității împreună cu forțele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanților.

Acțiunile întreprinse de autoritățile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanților, astfel că au fost incendiate sediile Poliției Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române și Serviciului Român de Informații. S-a făcut uz de armă cu muniție de război de către forțele de ordine, în aceste împrejurări fiind împușcate mortal 4 persoane.

Represiunea autorităților a continuat, în zilele de 14 și 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfășurat împreună cu minerii și muncitorii din mai multe județe ale țării, care deveniseră o adevărată forță de ordine, paralelă cu cele recunoscute și organizate potrivit legii.

Minerii aduși în Capitală au făcut prăpăd

În acest context, minerii aduși în București au devastat sediile partidelor politice nou înființate sau reînființate după Revoluția din decembrie 1989 și care se aflau în opoziție, locuințele principalilor lideri politici din opoziție și sedii ale publicațiilor de presă independente și ale unor instituții de învățământ.

De asemenea, minerii au agresat locuitori ai Bucureștiului, sub pretextul că aceștia au legătură cu manifestațiile din Piața Universității.

Recent, procurorul militar Cătălin Ranco Pițu, fost șef al Secției Parchetelor Militare din Parchetul General, cel care a făcut rechizitoriul inițial din Dosarul Revoluției, a lansat, la Bookfest Timișoara, în premieră națională, volumul “Mineriada s-a născut la Revoluție. Evenimentele din 13-15 iunie 1990”.

Pițu radiografiază, în cartea sa bine argumentată, unul dintre cele mai violente și brutale evenimente postrevoluționare, cunoscut drept Mineriada din 13-15 iunie 1990, în urma căreia au murit patru oameni și peste 1.300 au fost răniți, conform datelor oficiale.

„Mineriada din iunie 1990 a fost un eveniment rușinos în istoria națională, un episod tragic, generat de puterea politico-militară care a ajuns să conducă România din 22 decembrie 1989.

În carte sunt prezentate, în mod cronologic și logic, dar mai ales argumentat, toate momentele-cheie care au legat Revoluția din 1989 de Mineriada din iunie 1990.

Am spus Revoluția din ’89, deși, în opinia mea, în decembrie ’89 a fost o combinație între revoluție autentică și lovitură militară de stat, iar cei care au executat lovitura militară de stat, în frunte cu fostul președinte Ion Iliescu, sunt responsabili pentru toate tragediile naționale din prima jumătate a anului 1990, culminând cu Mineriada de la mijlocul lunii iunie”, a declarat Cătălin Ranco Pițu, citat de G4Media.ro.

Ce spune ministrul de Interne, Cătălin Predoiu

Ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, a declarat miercuri, 2 aprilie, că trimiterea în judecată a unor persoane în dosarul Mineriadei este de apreciat, chiar dacă a venit mai târziu decât „ne-am fi dorit cu toții”.

„După cum știți, am repetat în toate ipostazele în care am fost întrebat în legătură cu dosarele justiției, nu fac comentarii în legătură cu ele.

Pe de altă parte, în perioada mandatului de ministru al Justiției, în mod public am exprimat opinia la nivel general, principial, că a trecut foarte mult timp fără ca acest dosar important al Justiției să fie soluționat, judecat și deslușit pentru binele Justiției, pentru ideea de drept dar și pentru istorie, pentru cetățenii români care au dreptul să cunoască adevărul așa cum a fost și cum instanțele îl vor stabili.

De aceea cred că acest moment este unul care trebuie apreciat, chiar dacă a venit mai târziu decât ne-am fi dorit cu toții, dar, pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că e un dosar foarte complex”, a precizat ministrul la Palatul Parlamentului, miercuri, 2 aprilie.