REVOLUȚIA din DECEMBRIE 1989 | Radiografia unei lovituri de stat. Care a fost cea mai mare MINCIUNĂ spusă la „REVOLUȚIA DIN 1989”

REVOLUȚIA din 22 DECEMBRIE 1989 – Radiografia unei lovituri de stat. General Magistrat Cătălin Ranco Pițu: Cea mai mare minciună și dezinformare despre Revoluție este existența securist-teroriștilor. 

Revoluția Română din  decembrie 1989 a fost o revoluție dacă ne luăm după definițiile clasice din istorie și politologie, rezumate în DEX. Așadar, potrivit Dicționarului Explicativ Român, revoluție înseamnă o „schimbare bruscă și de obicei violentă a structurilor sociale, economice și politice ale unui regim dat”, ceea ce s-a întâmplat în modul cel mai concret.

Totuși, istorici, politologi, experți militari și în securitate sunt de părere că nicio revoluție nu pornește brusc, din voia poporului, și nici nu ține o săptămână, ci luni, ani, zeci de ani.

Așadar, „Cine a tras în noi, 16-22”? Și de ce, după 34 de ani de la „Revoluție” sau, după unii, „Lovitură de Stat” nu vedem pedepsiți vinovații?

Controversatul „Dosar al Revoluției” a fost declasificat în urmă cu un an, în data de 22 decembrie 2022, de către Serviciul Român de Informații (SRI), la propunerea directorului SRI de la vremea aceea, respectiv Eduard Hellvig, care și-a încheiat mandatul de 8 ani în vara lui 2023.

Dosarul Revoluției, DECLASIFICAT de SRI după 33 de ani

Dar de ce au trecut 33 de ani până la declasificarea dosarului aferent implicării cadrelor Departamentului Securității Statului (DSS) în evenimentele din 1989? Firește, este o întrebare retorică. Cine privește atent în jur poate găsi răspunsul.

Dosarul declasificat a făcut parte din investigațiile Comisiei “Decembrie 1989”, instituită în anul 1991 la nivelul Senatului României cu scopul de a cerceta evenimentele din Bucureşti şi din ţară din perioada 1- 31 decembrie 1989.

În centrul anchetei privind Revoluția din decembrie 1989 se află generalul Cătălin Ranco Pițu, procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare, care a avut un rol cheie în demersul de aducere în fața justiției a marilor nume implicate.

Câte minciuni au fost la Revoluție? Câtă manipulare și de ce…? Ei bine, cea mai mare minciună din timpul Revoluției a fost invocarea existenței teroriștilor, a bărbaților în combinezoane negre, înarmați până în dinți și despre care se spunea că aveau pregătire paramilitară.

Potrivit generalului Cătălin Ranco Pițu, „existența securist-teroriștilor este cea mai mare dezinformare, cea mai mare minciună care s-a produs în decembrie 1989. Subiectul este extrem de vast și de complex, însă o să încerc să explic cât mai schematic și cât mai clar.

Gelu Voican Voiculescu: „între Ion Iliescu și capii Armatei a fost un adevărat PACT”

O să-i citez pe protagoniștii acelor zile și o să încep cu Gelu Voican Voiculescu. În fața Comisiei Senatoriale, Gelu Voican Voiculescu a fost întrebat cine a făcut diversiunea, cine a tras (la Revoluție – n. red.), cine au fost misterioșii trăgători iar el, într-un mod dezinvolt a spus sigur pe el, pentru că știa că nu i se poate întâmpla nimic: <Cum cine a făcut-o? Armata a făcut-o>.

La întrebarea <Păi de de? Cum armata a făcut-o?>, Gelu Voican Voiculescu zice pe un ton de superioritate: <la data de 22 decembrie (1989 – n.red.), orele 16:00, între Ion Iliescu și capii Armatei a fost un adevărat pact, s-a instituit un pact.

Lui Ion Iliescu, armata îi garanta preluarea puterii și păstrarea puterii totale în statul român iar Ion Iliescu, odată ajuns în funcția de putere absolută, ca președinte al României, le garanta celor de la vârful MApN impunitatea pentru represiunea făcută împotriva poporului român până pe 22 decembrie, adică pe vremea când președinte era Nicolae Ceaușescu>.

Gelu Voican Voiculescu a mai spus că, potrivit acestui PACT, Ion Iliescu trebuia să șteargă cu buretele ce a făcut armata până în 22 decembrie, pentru că <armata a făcut și a dres>.

Acel pact a funcționat perfect, căci armata l-a ținut în brațe pe Ion Iliescu, Ion Iliescu i-a ținut în brațe pe capii armatei care au săvârșit <crime împotriva umanității> și înainte de 22 și după 22 decembrie 1989.

Sunt acei ofițeri care au avut acces la acest gen de informații, mă refer la Direcția Operații, la Informațiile Militare, deci DIA – Direcția de Informații din cadrul Armatei – ei lucrau cu acest fel de dezinformări profunde și multiple. Și asta s-a întâmplat în 1989.

Procesul Ceaușeștilor – CRIMĂ

Despre Procesul Ceaușeștilor, generalul Pițu spune că a fost o crimă. „I-aș spune mai degrabă o crimă și nu mă feresc de acest cuvânt. Nu-l apăr pe Nicolae Ceaușescu, nu este rolul meu să spun dacă Nicolae Ceaușescu a avut un rol pozitiv sau negativ în istoria țării, el a fost președintele țării timp de aproximativ 25 de ani.

Sunt argumente clare care arată că a făcut și lucruri bune, mai ales în prima parte a președinției. În mod cert, lumea în care trăiam în 1989 era anormală, erau multe condiții nelogice în care trăia poporul român.

Repet, nu-l judec, nu-l apreciez într-un fel sau altul pe Nicolae Ceaușescu, dar pot spune că în data de 25 decembrie, la Târgoviște, a fost o crimă. Aceasta este opinia mea și o pot spune acum fără niciun fel de constrângeri”, a explicat General Magistrat Cătălin Ranco Pițu, fost șef al Secției Parchetelor Militare, într-o discuție purtată recent cu jurnalistul Eugen Cișmașu. 

Trebuie reamintit că legile românești în vigoare din decembrie 1989 nu permiteau aplicarea pedepsei cu moartea la mai puțin de zece zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a unui verdict.

Totuși, chiar și așa, Ion Iliescu, Silviu Brucan, Nicolae Militaru și Gelu Voiculescu Voican au organizat în data de 25 decembrie 1989, un proces în urma căruia soții Ceaușescu au fost condamnați la moarte și executați imediat.

Sentința de condamnare la moarte a fost pronunțată la ora 14:45. Deși verdictul admitea recurs, a fost executată cinci minute mai târziu, în curtea garnizoanei din Târgoviște, lângă clădirea corpului de gardă.

Reamintim că, în tot timpul procesului, Nicolae Ceaușescu, lucid până în ultima clipă, a repetat că nu recunoaște completul de judecată și că răspunde doar în fața Marii Adunări Naționale. Avea dreptate.