Taxele locale se majorează din 2026. CCR a decis că Pachetul 2 de reformă fiscală propus de Guvern este constituțional
Curtea Constituțională a României (CCR) a respins miercuri, 10 decembrie, sesizarea depusă de AUR privind legea „măsurilor de redresare și eficientizare a resurselor publice”, pachetul prin care Executivul își pavează liniștit drumul către noi scumpiri locale.
Decizia deschide oficial calea pentru creșterea taxelor și impozitelor locale începând cu 1 ianuarie 2026, o măsură prezentată drept „reformă”, dar resimțită de populație ca o nouă rundă de austeritate mascata în limbaj tehnocratic.
Reamintim că, inițial, judecătorii constituționali, atât de „independenți” de agendele politice, stabiliseră data de 21 ianuarie 2026 pentru a discuta asupra legii, dar Guvernul a cerut urgentarea termenului.
Legea împinsă de Guvern cu forța, cosmetizată de Parlament și trecută prin CCR până a ieșit „ca nouă”
Mai reamintim că Executivul și-a angajat răspunderea pe acest pachet de reforme fiscale la 1 septembrie, iar pe 9 septembrie legea a ajuns deja la Președinte, pentru promulgare. Totul în ritmul alert al unei administrații care, brusc, descoperă viteza atunci când vine vorba de introducerea de taxe, nu de rezolvat probleme publice.
Pe 8 septembrie, proiectul a fost contestat la CCR de AUR. Curtea l-a declarat parțial neconstituțional – o excepție minoră, legată de testarea funcționarilor cu poligraful, probabil pentru că absurditatea era prea evidentă chiar și pentru standardele obișnuite ale instituției.
Legea a fost repusă pe masa Parlamentului, ajustată în zona indicată de CCR și adoptată din nou pe 18 noiembrie. N-a trecut mult și documentul a fost contestat iar. Rezultatul? CCR l-a salvat din nou, cu disciplină și eficiență demnă de cauze mai bune.
Sub pretextul „redresării”, Guvernul apasă pedala taxării
Dincolo de limbajul pompos – „optimizare fiscală”, „gestionarea prudentă a resurselor”, „tratament egal și transparent” – legea are un obiectiv clar: să stoarcă mai mult de la contribuabili, într-un stat care nu returnează aproape nimic proporțional cu taxele pe care le încasează.
Reformele prevăzute includ:
-
majorarea taxelor și impozitelor locale, sub pretextul „reașezării sistemului de impunere”;
-
restrângerea facilităților fiscale care nu mai convin Guvernului;
-
noi reguli pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit;
-
control sporit asupra fondurilor publice, într-o administrație care demonstrează constant că problema ei nu este lipsa banilor, ci proasta lor gestionare.
Cu alte cuvinte, România intră într-o nouă etapă de fiscalitate agravată, ambalată în retorică reformistă și validată de o Curte Constituțională care, în loc să fie gardianul legii fundamentale, pare tot mai des un simplu executant al puterii.
